Ion Borcea

     „Iar Teatrul Fantasio ştie că fără Ilona Moţica n-ar fi astăzi ceea ce este..." Toţi cei care au cunoscut-o, care au aplaudat-o sau care doar i-au ascultat muzica ştiu că, fără reprezentaţiile ei, tinereţile le-ar fi fost lipsite de romantism.

      Solista, care a performat pe scena Teatrului Fantasio în perioada lui de glorie, s-a stins din viaţă. Foştilor săi colegi şi apropiaţilor nu le-a mai rămas decât să-şi amintească de Ilona Moţica, de acea stea a Teatrului Fantasio şi a teatrului de revistă românesc, după cum o numesc. „Prin 1953, a sosit aici, în turneu, Ansamblul artistic al Marinei Militare din Constanţa. Ilona a fost văzută într-un spectacol şi invitată pentru audiţii la Constanţa. Era o probă formală, pentru că i se hotărâse angajarea încă de la Petroşani. De atunci, Ilona Moţica a devenit constănţeancă", se precizează în volumul Fantasio 40, semnat de Jean Badea. A cântat în toate concertele şi spectacolele de revistă ale Teatrului de Stat, fiind unul dintre primii angajaţi ai secţiei de estradă din cadrul instituţiei culturale, înfiinţată în 1956. Din 1969, a performat pe scena Teatrului Fantasio, ultima sa premieră dinaintea pensionării fiind Fantasiorama. Un moment culminant în viaţa sa de pe scenă l-a constituit concertul Fantasio Studio I, conceput ca un concert de muzică şi balet pentru prima solistă a teatrului, care îi avea ca invitaţi pe Ionel Miron şi Alexandru Jula, doi artişti în vogă în anii '70, din Galaţi. Succesul nu l-a cunoscut doar pe scena Teatrului Fantasio, ci şi în instituţii culturale din Moscova, Leningrad, Tbilisi, Baku, Berlin, Dortmund, Varşovia sau la bordul motonavei Transilvania, în ultima ei croazieră pe Marea Mediterană. Înainte de a fi dată uitării, sute de oameni au fredonat „Tangoul de demult", „Mangalia", „Nici nu-ţi închipui". Ce-mi poate aduce iubirea ta?"...