Daca pentru toti Sfintii evlavia credinciosiilor romani este deosebita, pentru Cuvioasa Parascheva venerarea depaseste obisnuitul, deoarece ea este o fiica din neamul nostru strabun,inrudita trupeste si de acelasi duh crestin cu noi.
Pentru a intelege imprejurarile tragice ale vietii Cuvioasei trebuie sa despletim paginile de istorie zbuciumata, viata ei in Hristos si pelerinajul sfintelor ei moaste.
Secolul al XI este un secol de lupte,cruciade, cuceriri faramitari de state. Imperiul Bizantin este lovit din toate partiile de musulmani si de popoarele migratoare. Populatie romaneasca din dreapta si din stanga Dunarii era atrasa in asemenea valuri cu tot spiritul ei pasnic.In aceste miscari de administratie,in localitatea Epivat din Sudul Dunarii era un conducator iscusit crestin, dar dur cu supusii si nemilos cu ai sai.El se casatorise cu o tanara nobila la fel de bogata ca si el, cu numele Sofia.Aceasta avea o mama cu o inima de aur in care se topeau si dispareau durerile multora.Era o credinta a carei viata era bunatate,al carei suflet era mangaiere pentru cei in necaz,si ale carei fapte erau exemple de urmat.Fiica ei,Parascheva crescuse in aceeasi sfintenie si cucernicie.Aceasta familie de vaza mostenea nenumarate bogatii si multi robi.Nu se stie cati copii a avut Sofia dar cel mai mare s-a numit Epifanie care pleaca in singuratate si ajunge apoi calugar intr-o manastire din Constantinopol. Nu mult dupa Epifanie se naste Parascheva(1025).Este crescuta de mama si bunica ei cu frica de Dumnezeu,obisnuita cu milostenia si inca de mica invata foarte bine dar pe langa scoala vremii o preocupau rugaciuniile si slujbele bisericii.
La 12 ani invata pe altii sa scrie si sa citeasca si impartea din portia ei sper zeciile de maini care se intindeau sper o bucata de paine. Si mama ei continua sa faca bine dar in ascuns,sa nu stie sotul.
O sclava avea cinci copii dintre care o fetita bolnava de friguri.Acesteia i-a dat hainele ei calduroase si stralucitoare. Din camera ei ducea lucruri celor napastuiti.Frumusetea ei fizica si sufleteasca dadea impresia multora ca este un inger si ca in ea s-a salasluit virtutea.Tatal sau a inceput sa o urmareasca si prinzand-o ca imparte haine ,a batut-o amenintand-o cu alungarea si o pedepseste sa doarma cu robii sai si sa manance ca si acestia din mila si cersetorie.Ea spunea:"Cum sa porti podoabe si pietre scumpe cand suferinta din cauza acestora se naste...." Mama ei tacea,dar tatal mai rau o certa si ea raspundea:" Nu ma tem de cei care chinuies trupul, ci de cei care pierd sufletul( Matei X,28). Implinise 18 ani,studiase scoliile vremii,citise pe filozofi si vietiile sfintiilor, o impresionasera faptele Sfintei Ecaterina si dorea cat mai mult sa se apropie de Cel ce este Imparat al cerului si al pamantulu.Tatal hotareste in ascuns sa o casatoresca cu un tanar foarte bogat si cu tot refuzul ei ,tatal ramane neclinit.Parascheva hotaraste sa fuga de acasa la fel ca fratele ei. La 23 de ani rigoarea si tineretea le pusese in slujba binelui si dreptatii.Studiaza si medicina si dupa ce cutreiera toate locurile sfinte se intoarce la Constantinopol.O boala necrutatoare ii spinteca trupul ei firav de atatea neputiinte. Intorcandu-se in Epivat ,satul natal afla ca tatal murise dupa fuga ei de acasa iar mama ei impartise averea robiilor si celor lipsiti plecand de acasa cu durerea in suflet pentru copii sai.Lumea cand a vazut-o a inceput s-o roage sa ramana la ei dar Parascheva de alta data..in haine stralucitoare, era acum smerita, fara vlaga cu un glas stins,fara incaltaminte si modest imbracata se indrepta iarasi sper Constantinopol. Aici se impartaseste presimtindu-si sfarsitul.Doreste sa treaca marea cu o corabie.Boala o macina si cade in nestiinta, rostind cuvinte:"Cel ce ai suferit rastignire pentru noi,Doamne, primeste sufletul roabei tale.." si o lumina stralucitoare s-a aratat asupra corabiei...
Asa a trecut sper Domnul la 14 octombrie 1050, o inima larga si milostiva ,una din cele mai mari traitoare a credintei crestine,Preacuvioasa Fecioara Parascheva in varsta de 25 de ani.
Marinarii arabi de pe corabie ,inspaimantati ascund trupul gol, la marginea marii si parasesc locul.Fara sa stie cineva,langa mormantul ei,a fost ingropat un om pacatos si nelegiuit.Preotul din localitate are o viziune si peste ceva timp gaseste trupul dezgropat de valurile marii fara sa fie putrezit.Vroia sa o ingroape in cimitirul obisnuit dar o femeie bolnava se vindeca la atingerea moastelor, un copil orb primeste vederea, minunile se inmultesc si asa s-a facut cunoscuta vestea despre moastele Sfintei.
---Patriarhul din Constantinopol vine cu un mare sobor de slujitori si aseaza moastele Cuvioasei in Biserica Sfintiilor Apostoli.
---Ioan Asan al doilea(1218-1241) cere imparatului din Bizant moastele si le aseaza cu mare evlavie la Tarnovo. Ridicand mitropolia de aici la treapta de Patriarhie,fiind de fata romani si bulgari.
---Baiazid Hilderim distruge Tarnovo, iar moastele sunt rascumparate greu de Mircea cel Batran(1386-1418) si aduse in Tara Romaneasca
---Dupa dezastrul de la Nicopole (1395) Mircea cel Batran este nevoit sa se retraga iar furia sultanului ordona sa ridice moastele Sfintei de sub ochii stramosiilor nostri
---Peste o suta de ani,noul sultan al turciilor(1521) i-a moastele Cuvioasei la Istanbul.
---Domnul Vasile Lupu(1634-1653)care era din partiile unde se nascuse mama Cuvioasei cere sultanului moastele care dupa mari eforturi materiale(300 pungi de aur) elibereaza moastele care intra in posesia si Patrimoniul credintiosiilor romani.
---La 13 iulie 1641 moastele ajung la Iasi.
