Mănăstirea „Sfântul Gheorghe“ Feredeu, un lăcaş de închinare cu un trecut îndelungat, având în vedere cei aproximativ 200 de ani de atestare sau cei peste 300 de ani, după cum spun legendele, se află în apropierea comunei Şiria, locul de baştină al scriitorului Ioan Slavici, şi la 27 de kilometri de Arad.
După anul 1989, în apropierea vechiului schit, care se află în mijlocul pădurii, s-a construit la poale un metoc, care a fost ridicat, cu timpul, la rangul de mănăstire. Aici, la Feredeul din Vale, credincioşii vin şi participă la slujbele care se desfăşoară conform pravilei călugăreşti, iar cei care doresc linişte şi reculegere urcă la Feredeul din Deal, unde se roagă în biserica ridicată „în mod tacit“ în timpul comuniştilor (1987) şi se curăţă cu apa făcătoare de minuni a izvorului care a dat şi denumirea lăcaşului monahal.
„Copil fiind, veneam aici împreună cu tatăl meu cu ocazia sărbătorii izvorului. Mă ducea tata la feredeu, în vaga sa amintire din pruncie, mult comentată în familie, că, prin 1886, la această sărbătoare a fost adus de mamă-sa la miraculosul izvor, să-i spele faţa şi urechile, pentru că nu auzea. Amintirea a rămas cu atât mai emoţionantă, că, de atunci, i s-a năzărit şi întărit auzul“, consemna distinsul etnomuzicolog Ioan T. Florea, cu mult timp în urmă, efectele binefăcătoare ale izvorului de la Feredeul din Deal. Aceeaşi amintire o are şi pr. prof. Nicolae Bîru, cel care a restaurat schitul la începutul secolului al XX-lea: „Încă de mic copil, ca fiu al acestei regiuni, mergeam în fiecare an la acest sfânt izvor, îndeosebi în Vinerea Sfintelor Patimi, în prima vineri din Săptămâna Luminată şi la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Aici aflam veşnic mulţime de credincioşi, care îşi spălau organele bolnave ale corpurilor lor, aprindeau lumini, tămâie şi se rugau lui Dumnezeu“.
Motivul acestui vechi pelerinaj este de la sine înţeles. În favoarea lui stau numeroasele mărturii ale celor vindecaţi. Unul dintre ei, un neamţ din Sântana, a ridicat în anul 1870 o troiţă existentă şi astăzi (Crucea Oarbei), drept mulţumire pentru vindecarea fiicei sale, care era oarbă. Mai târziu, pe la 1932, este consemnată vindecarea unui paralizat. După ce i s-a făcut Sfântul Maslu şi a băut apă de aici, „părintele Nicolae Bîru i-a spus: «Întinde mâna şi ia crucea». Iar el a răspuns că nu poate. Părintele a repetat de trei ori, de fiecare dată zicându-i: «Vezi că nu ai credinţă». Dar a treia oară a putut să mişte mâna“, ne povesteşte ieromonahul Teoctist Bălana, ghidul mănăstirii.
Pelerinii vin la Mănăstirea Feredeu şi pentru frumuseţea slujbelor, mai ales vineri noaptea, când se săvârşeşte Sfânta Liturghie, în biserica din vale. „Vin credincioşii şi ne spun că, atunci când pleacă la drum, seara, sunt aşa de obosiţi sau au o sumedenie de piedici, dar odată ajunşi la mănăstire, nu mai simt nimic“, spune ieromonahul Teoctist, care crede că aceasta se datorează şi binecuvântării Maicii Domnului. „Omul capătă o încredere mai mare când te vede aici retras şi îi este mult mai uşor să spună ce are pe suflet. Ei vin la mănăstire pentru că aici se face zi de zi rugăciune. Aceştia caută un loc de rugăciune deosebit de celelalte. Aici simt altceva“, mai spune ghidul mănăstirii.
