|
cate-o strofa de fiecare rit
cu mici sanse sa ma imit
mor din fiecare gest
si totusi, cred, onest
in fine, sunt cuvinte
nu asculta, poate infinite
camasi si o cravata, poate doua
totul spalat cu cea mai pura roua
mintea creeaza vise moarte
toate vitale si infocate
dar repet convulsiv si insistent
ca de la inceput am fost absent |
