Ion Borcea

Incipit

O raza bantuie abisul
Si departarea-I revoltata
O mana rece sterge scrisul
Un juramant ce-a fost odata.
Cununi de roua se-ncovoaie
Lugubra zare plange iar
Iar pe cearceafu-albastru apar

Contururi de toamna greoaie.

Pe cer , o stea-si spanzura raza
Un nor isi rupe jalnic straia
Un glas rasuna-n toata zarea
Apocaliptic, zbiara ploaia.
Un visin isi leapada floarea
Pe crestetul funest al fetei
In jur doar luna–mbie sortii
Doar susurul dulceag al noptii.

Rusu Madalina-Roxana, Fosta eleva a Scolii Generale "Ion Borcea"
Diriginte: Suceveanu Viorica

Astenie de toamnă

O frunză-şi poartă umbra tristă
Pân la fereastră, peste-o grindă
Pe cerul de cerneală-neagră
Amurg de toamnă se-nfiripă
Şi cuiburi de hulubi bătrâni
Îşi cântă oda ancestrală
Iar vântul şuieră-n fântâni,
În toamna rece, colosală
Tablou fantastic se schiţează
Pe pânza pală de-orizont,
În timp ce toamna grea ofteaza
Sub crengi uscate de-aur font
Gutuii rari işi poartă rodul
În miez de toamnă ideal
Pe cer se-ncolaceşte fumul,
Pe străzi , doar boare de-autumnal...

Rusu Madalina-Roxana, Fosta eleva a Scolii Generale "Ion Borcea"
Diriginte: Suceveanu Viorica

Euforie

Chipul tau
O panoramă
Un gând nebun ,
Ce-n cuget îmi răsună
Şuviţa ta maron,
Sub disc rotund de lună
Ce-anvăluit întreaga primăvară
Şi suflul meu,
Ce neîncetat picteză
În colţul gurii tale,
Un zâmbet ucigaş
Un ochi de-un gri prăfos,
Departe de oraş
Unde la poarta vieţii
Timp infinit veghează
Doar roşul buzei tale,
Spoită în rubin
Ce-mi fredona adesea
Balada noastră veche
Cu-amor nestins şi crud,
Cu-amor fără pereche
Ce te făcea să uiţi,
Să te cufunzi în plin
Latent se poticneşte
în colţuri de vitrină
În geamurile ticsite,
Ce le-atingeam doar noi,
Doar noi si cu deluviul,
Cumplit noian de ploi
Ce ne-amorţea simţirile-n lumină

Rusu Madalina-Roxana, Fosta eleva a Scolii Generale "Ion Borcea"
Diriginte: Suceveanu Viorica