Ion Borcea

IN VREMURI STRAVECHI,AI NOSTRII ROMANI,

ERAU SI MAI DARJI,ERAU SI MAI BUNI,

UNUL ERA TRAIAN,CU-A ROMEI PUTERE,

SI ALTUL DECEBAL,UN REGE PLIN DE VRERE .

PESTE UN TIMP ANUME, DUPA ASA MULT CHIN,

VENI CA DOMN UN CUZA,FRUMOS,DESTEPT,SENIN,

SI PENTRU PRIMA OARA DUPA ATATA ZBUCIUM,

PE-ALE NOASTRE MELEAGURI  PRINSE-A SUNA UN BUCIUM .

FALNICA MOLDOVA SI TARA ROMANEASCA,

CU MARE BUCURIE AU PRINS SA DANTUIASCA,

S-AU PRINS DE MAINI ROMANII,IN MARE VESELIE,

SI FRATE LANGA FRATE PLANGEAU DE BUCURIE.

ASA NE SPUNE NOUA ISTORIA,VEZI BINE,

ACESTI STRAMOSI VITEJI NU-I FACEM DE RUSINE,

IN PIEPTU-MI VESNIC BATE O INIMA ROMANA,

SI SIMT A TARII GLIE,ISTORIA STRABUNA .

MANDRU IMI RIDIC FRUNTEA,

ZAMBESC PLIN DE TRUFIE,

IAR PE AL TARII IMN

EU PLANG DE BUCURIE .

Oglinda mea e mincinoasa,

Azi m-am privit ,mi-a aratat o fata

ce nu-i a mea,voi stiti prea bine,

e un strain,ce seamana cu mine.

Unde sunt ochii mari,mirati,

obrajii imbujorati,

gura rosie si certareata

si zambetul zglobiu pe fata.

E un baiat cu ochii mei,

dar fara mirarea din ei,

ci zambitori si pusi pe saga,

asteapta viata sa-si inceapa.

Iara gura certareata,

e umbrita de mustata,

vocea-mi este in schimbare..

ca sa vezi....m-am facut mare.